Arles bimilenar

Loc de vieţuire celt, colonizat de către greci, Arles devine roman prin bunăvoinţa lui Cesar. Acesta aduce aici, în anul 46 a.Chr., legiunile sale şi întemeiază pe teritoriul aşezării care l-a susţinut în timpul asediului Marsiliei, o colonie de drept roman, Arelate. Este prima vârstă de aur a oraşului.

De atunci el se transformă prin construirea unor splendide edificii : forumul, temple, teatrul, amfiteatrul, circul, termele… Sub stăpânirea împăratului Constantin, prosperitatea sa îi aduce titlul de « Mica Romă a Galilor ».

Din această epocă, va deveni un mare centru religios la începuturile creştinismului.

Arles rămâne până în sec. al V-lea unul dintre ultimele bastioane ale romanităţii. Datorită dinamismului său economic, importantei activităţi portuare, Arles este recunoscut în epocă pentru poziţia strategică excepţională, care face din delta Rhôn-ului un jalon indispensabil pentru comunicaţiile din Imperiul Roman, într-un occident dominat de barbari. Excepţionalul său patrimoniu clădit nu este singurul atu pe care oraşul îl oferă numeroşilor săi vizitatori.

El dispune de un patrimoniu natural unic deoarece zona învecinată oraşului Arles este alcătuită din trei peisaje diferite regrupate în jurul cetăţii : masivul Alpilles, care l-a inspirat pe Frédéric Mistral, zona aridă Crau, aparţinând păstorilor şi Camargue, situată între cele două braţe ale Rhônului.

Oraşul este, de asemenea, indisolubil legat de pictorul Van Gogh care, atras de lumina atât de specifică a locului, a pictat aici o parte importantă a celor mai cunoscute opere din creaţia sa